in sens...Ascendent

Evoluam, fie ca vrem sau nu, fie ca ne dam seama sau nu. Asa cum respiram. Dincolo de orice convingeri religioase sau spirituale, acesta este un adevar incontestabil privitor la fiinta umana - viata inseamna acumulare de experiente, invatare, crestere. Nu este un act decizional, este un proces ce se auto-impune fiecaruia dintre noi, in egala masura. Ceea ce difera este doar modul, ritmul, timpul, locul, conjunctura, anturajul in care evoluam. Si mai difera gradul de constientizare a acestui proces. Si gradul de asumare.

Unii dintre noi, intuind, cumva, acest ,,dat,, , ne aliem cu el, facilitand si…infrumusetand calatoria . Unii dintre noi ne opunem (desigur, inutil), vrem sa ramanem ,,cum suntem,, , ori cum credem ca ,,e bine sa fim,, , vrem sa pastram un status-quo de multe ori nepotrivit si ineficient, de dragul…locului caldut in care ne aflam ori din spaima de locuri necunoscute. Insa, dupa cum orice om stie, a merge contra curentului implica un mare si ineficient consum de energie. Pana la urma, orice val ne poarta spre tarm…oricat ne-am incapatana sa convingem valul sa ne lase sau sa ne duca altundeva…

Sunt oameni care doresc sa evolueze , o fac in armonie si in cooperare cu universul, constientizeaza fiecare pas, se bucura de fiecare reusita.

Sunt insa si oameni care dorind sa evolueze, sunt mereu frustrati, nemultumiti, caci ei nu vad propria inaintare. Te intalnesti cu ei dupa ani, in aceleasi situatii de viata in care par intepeniti, cautand cursuri noi sau inscriindu-se la acelasi curs pe care il repeta a doua sau a treia oara, incercand sa atinga acel punct in care ei se simt ,,schimbati,,. Ii auzi, pe altii, ca au schimbat terapeuti, mentori, parteneri de viata in stradania de a se schimba pe ei si propria viata. Si ii vezi vesnic nemultumiti: ,,tu nu vezi, tot asa am ramas si cate eforturi am facut…degeaba…sunt in acelasi punct,,.

Si da, punctul acela chiar pare ca este acelasi cu cel de acum niste ani. Doar pare insa. Daca este sa privim procesul evolutiei noastre asociat unui simbol foarte cunoscut- spirala ascendenta, lucrurile devin (mai) clare… Poate ca trecem prin aceeasi situatie problematica iar si iar,la intervale (ne)definite de timp. Situatia e identica, insa raportarea noastra la ea s-a schimbat – simplul fapt ca am mai trecut anterior prin ea ne da , chiar daca imperceptibil, un ,,ceva,, in plus, care ne plaseaza pe un nivel mai ridicat pe spirala simbolica de care vorbeam. Poate mergem a doua oara la un curs, suntem, teoretic, in acelasi punct, dar ceea ce vom integra a doua oara, are alta calitate caci noi suntem un pic mai evoluati déjà… Poate ca recitim o carte pentru ca prima oara nu am inteles-o. A doua lectura se face dintr-un unghi mai…ascutit al mintii , dintr-o perspectiva mai larga a fiintei noastre.

A nu sesiza evolutia proprie sau a o nega doar pentru ca viteza si intensitatea evolutiei nu concorda cu asteptarile tale sunt coportamente ce tin de resorturi interioare care , da, influenteaza procesul cresterii inerente, insa prea putin pentru a ne ingrijora…

Ingrijorator devine doar faptul ca parca nepermis de multi oameni se opun atat de mult propriei evolutii incat atrag strategii ,,neamiabile,, ale universului – boli, suferinta, accidente, dificultati majore, blocaje, pierderi. Liberul arbitru ne da dreptul ca , in pofida faptului ca suntem lasati corigenti ori repetenti, sa nu vrem sa ,,punem mana pe carte,, , sa refuzam ,,sa trecem clasa,,. Unii dintre noi dorim, pur si simplu, sa ramanem in clasa primara – acolo unde pare totul mai simplu si mai jucaus. Si chiar putem ramane. Fara gimnaziu, fara liceu, fara facultate, fara masterat. Fara experienta de viata, fara teluri, fara varfuri de munte de atins. Fara vise de urmat. Fara trepte de evolutie de urcat.

Dar chiar si asa, incapatanati sa ne agatam de un nivel inferior al spiralei, noi crestem oricum, odata cu ceilalti, odata cu timpul, odata cu ceea ce evolueaza in jurul nostru, chiar si cu ceea ce vrem sa ramana nemiscat in noi insine .

Caci viata insasi este o spirala in miscare, in sens ascendent…

Ps. spirala descendenta, a carei existenta nu o putem nicidecum contesta, este, probabil, rezultanta efortului celor care in limbaj mai putin academic se numesc, generic, ,,Gica-Contra,,. Contra a tot si a toate , mai ales contra lor .

Regula se intareste prin exceptii, asa cum sensul ascendent al evolutiei noastre se reconfirma (si) prin faptul ca putem, in mod liber, sa alegem opusul acestuia, cu consecintele inerente. Consecinte care, paradoxal, contribuie la evolutia noastra pana si atunci cand mergem in sensul descendent al spiralei propriei existente…

Clara Toma