Aromaterapia, o Cale pentru a crea Armonia in Fiinta si in Viata Ta

,,În loc să cumperi mai multe medicamente, mai bine ai grijă de trupul tău,, -Împăratul japonez Meiji-

 

Aromaterapia reprezintă o metodă de tratament bazată pe folosirea uleiurilor eterice, introduse în organism prin căile respiratorii, transcutanat şi (sau) prin mucoase.

Ea este o modalitate importantă de armonizare generală aflată la îndemâna omului modern, care ne permite, atât să ne bucurăm de armonia mirosurilor naturale extrem de plăcute ale uleiurilor esenţiale, cât şi să ne întreţinem sănătatea.

 

Aromaterapia – o artă străveche ce renaşte în prezent

De mii ani omenirea cunoaşte acţiunile miraculoase ale uleiurilor eterice naturale, proprietăţile lor curative şi purificatoare, aromele lor irepetabile.

Rădăcinile şi fundamentele aromaterapiei pot fi găsite în urmă cu 3000 de ani înainte de Hristos, când egiptenii antici foloseau bazele aromaterapiei în viaţa de zi cu zi. Date istorice înregistrate arată că egiptenii ardeau ierburi şi lemn aromat pentru a-şi slăvi zeii. De asemenea, uleiurile aromate erau folosite în haremurile regale pentru a-i satisface pe oaspeţii importanţi. Aromaterapia îşi are rădăcinile în cele mai vechi practici de vindecare. Ierburile medicinale erau folosite în multe ritualuri secrete; ceremonii religioase foarte elaborate aveau loc în templele egiptene unde regele faraon era mumificat şi îmbălsămat cu uleiuri aromate exotice. Egiptenii credeau că aceste uleiuri au proprietăţi de conservare dacă sunt amestecate şi cu alte plante. Îmbălsămarea era principala tehnică folosită de aromaterapie şi asigura conservarea ţesuturilor timp de mii de ani. Astfel, Egiptul a fost locul de naştere al medicinei, farmaceuticii, cosmeticii şi parfumeriei. Istoria folosirii uleiurilor eterice are rădăcini în îndepărtatele timpuri antice în China, India, Persia, Egipt. Aromele erau folosite pe larg în viaţa cotidiană a egiptenilor antici: pentru dezinfectarea aerului din încăperi, întreţinerea tenului, băi aromatice, aromatizarea lenjeriei, erau adăugate în bucate şi în vin. Preoţii din Egiptul Antic foloseau uleiurile eterice în timpul ceremoniilor religioase pentru a induce oamenii în transă în vederea manipulării lor psihice şi întru dependenţa de voinţa preoţilor. Hipocrate recomanda pacienţilor săi băile aromatice şi masajul cu uleiuri eterice pentru tratamentul diverselor maladii. Uleiurile eterice erau folosite nu numai în viaţa cotidiană şi în medicină. Secretele obţinerii şi folosirii uleiurilor eterice erau cunoscute doar de persoane alese, deoarece calităţile curative ale aromelor se considerau supranaturale şi erau divulgate doar aleşilor.

În ţările Orientului existau tradiţii de folosire a aromelor. În India se considera că aromele deschid sufletul şi pun la punct mintea. La construcţia lăcaşurilor sfinte, de exemplu, în mortar se adăugau, conform reţetelor secrete, uleiuri eterice, ceea ce dezinfecta aerul din încăpere şi crea o atmosferă de răcoare cu predispunere spre linişte, reflecţii şi meditaţie.

De-a lungul secolelor uleiurile eterice erau simbol al bogăţiei şi erau aduse în calitate de cele mai scumpe daruri.

La civilizaţiile antice, plantele aromatice şi mirodeniile aveau un rol important în viaţa socială şi în afacerile publice şi private. Lumânările parfumate, fumul mirositor, vaporii de tâmâie sau de lemn de santal umpleau palatele prinţilor orientali. Femeile din Nubia ardeau cuişoare, scorţişoară pe jeratic pentru ca aromele acestora să le purifice şi să le parfumeze trupul. Grecii şi romanii umpleau urne cu ierburi şi mirodenii pentru a-şi parfuma casele. În cadrul banchetelor, fântânile cu apă de trandafir şi ghirlandele de flori puse la gâtul invitaţilor erau o încântare.

În imperiul faraonilor smirna şi tămâia erau îngropate alături de alte comori. Smirna era un ingredient important care intra în compoziţia renumitului "kuphi" egiptean, cel mai vechi parfum cunoscut în istoria omenirii. Acesta era minunatul parfum folosit de Cleopatra pentru a-i fermeca pe adoratorii ei. Se spunea că pânzele vasului său erau atât de impregnate de aromă încât acesta preceda nava cu mult înainte de a fi văzută.

Egiptenii trimiteau expediţii dincolo de Marea Roşie pentru a aduce de acolo răşini, scoarţă de copac, mirodenii şi ierburi parfumate. O interesantă relatare a unei astfel de expediţii a rămas înscrisă pe pereţii unui templu de la Deir-el-Bahri. Desene minuţioase şi inscripţii lungi descriu o flotă încărcată cu "lemn mirositor adus de pe pământul zeilor, moviliţe de răşină, smirnă, arbori de smirnă, scorţişoară, tămâie, cosmetice pentru ochi. . . ".

Doar aromele naturale, dăruite de mâna zeilor, puteau produce parfumurile încântătoare care fermecau popoarele antice. Acest fapt este subliniat în următoarele extrase dintr-un cântec ce datează de pe vremea Regelui Antuf din a 11-a dinastie: "cufundă-te în miresmele preţioase, care sunt create chiar de zei".

Din păcate, multe secrete ale aromaterapiei în calitate de artă a medicinei au dispărut în negura trecutului, aidoma imperiilor antice. În virtutea acestui fapt, multe lucruri necesită redescoperire.

La începutul secolului XX, chimistul francez R. M. Gattefosse, experimentând în laboratorul său, şi-a ars accidental mâna şi a muiat-o în vasul alăturat cu ulei de lavandă. Spre mirarea acestuia, arsura s-a vindecat mult mai rapid decât de obicei şi fără a lăsa urme de cicatrice. Acest lucru l-a interesat pe chimist şi el a început să studieze detaliat proprietăţile uleiului de lavandă. Rezultatele cercetărilor Gattefossi le-a publicat în lucrarea „Aromaterapia”. Anume savantul francez a propus termenul „aromaterapie” (< fr. aromatherapie).

 Actualmente arta aromaterapiei s-a răspândit în întreaga lume. Noi tindem să ne recăpătăm echilibrul, dereglat de ritmul agitat al vieţii contemporane, prin apelarea la înţelepciunea antică şi prin redescoperirea acţiunii benefice a uleiurilor eterice.

Stresul, poluarea mediului, alimentaţia incorectă, modul de viaţă agitat şi hipodinamic acţionează distrugător asupra corpului şi sufletului. Arta aromaterapiei foloseşte puterea uleiurilor eterice concentrate prin acţionare asupra simţului olfactiv, restabilind armonia corpului şi sufletului.

Chiar dacă aromaterapia juca un rol esenţial în viaţa civilizaţiilor antice, în prezent nu e vorba de întoarcere la medicina tradiţională antică, ci de o nouă dezvoltare pe spirală: folosirea datelor cunoscute şi verificate de secole despre arome şi implementarea altor noi, elaborate la un nivel ştiinţific avansat şi bazate pe cunoaşterea detaliată a biologiei umane. .

 Important pentru medic, ca şi pentru bolnavii pe care îi tratează, este să poată să fie sigur de calitatea naturală a esenţelor folosite. După părerea Dr. Jean Valnet (medic licenţiat, unul dintre specialiştii eminenţi în medicina naturistă) „nimic nu este contrafăcut mai des decât un ulei esenţial; cea mai bună dovadă este că esenţa de cimbrişor se găseşte şi cu 3 euro în timp ce esenţa de cimbrişor de bună calitate se vinde cu circa 150 euro. Apare întrebarea: de ce specialiştii nu au curiozitatea şi preocuparea de a şti dacă aceste esenţe cumpărate cu preţuri mici nu conţin elemente nocive? De ce nu solicită aprovizionarea cu esenţe de înaltă calitate, indiferent de preţ? Avem oare dreptul să ne asumăm riscul de a utiliza aceste esenţe „combinate”, despre a căror compoziţie nu ştim nimic? Când este vorba de aromaterapie trebuie neapărat să se pretindă la un produs de calitate. În terapeutică, medicul nu-şi poate permite luxul de a prescrie esenţe falsificate, deoarece pacienţii săi ar avea mult de suferit. E foarte frumos, e admirabil că vrem să ne întoarcem la natură, dar la care natură ne referim, la cea care dă fructe frumoase şi lipsite de gust, pline de nitraţi sau la o natură sănătoasă şi onestă, care dă fructe savuroase, chiar dacă pătate” (Aromaterapia. Dr. Jean Valnet).

Principala acţiune terapeutică a uleiurilor esenţiale este cea antibiotică; unii alcooli alifatici (geraniol, citronelol), cetone (men-tonă) sau fenoli (timol, carvacrol, eugenol) au un spectru larg, inhibând dezvoltarea speciilor Escherichia coli sau Staphylococus aureus şi a unor fungi din genurile Aspergillus, Penicillium, Trichoderma. Astfel, aşa cum practica aromaterapiei a demon–strat-o, numeroase tulpini de bacterii rezistente la antibiotice pot fi anihilate prin acţiunea antimicrobiană a uleiurilor volatile. Aromaterapia organică conţine reţete care au fost folosite timp de secole pe tot cuprinsul globului pământesc. Sute de reţete au fost găsite şi îmbunătăţite de-a lungul a mii de ani.

Mai multe despre aromaterapie puteti afla din cartea ,,Armonia trup-minte-suflet prin sinergia simturilor,, pe care am publicat-o la Editura Ascendent, dar si din seminariile de aromaterapie pe care le sustin. (poti consulta rubrica de seminarii si cursuri pentru a vedea cand este programat urmatorul curs de Aromaterapie)

Iti doresc o viata in Armonie!

Clara Toma